Saracii sunt condamnati la saracie transgenerationala. OECD a emis un uluitor raport referitor la Franta, din care rezulta ca cei 10% dintre francezi care reprezinta clasa cea mai saraca a societatii au nevoie de 6 (sase) generatii ca sa ajunga in clasa medie.

Distribuie!by Medef, cea mai mare si mai influenta organizatie patronala din Franta, pune serios in chestiune capitalismul brutal si libertarian contemporan, pornind de la inegalitatile si inechitatea pe care le determina. loading... Cu referire concreta la Franta, Medef arata ca inegalitatea economica acuta (aflata si in crestere accelerata) rezultata din […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Medef, cea mai mare si mai influenta organizatie patronala din Franta, pune serios in chestiune capitalismul brutal si libertarian contemporan, pornind de la inegalitatile si inechitatea pe care le determina.

loading...

Cu referire concreta la Franta, Medef arata ca inegalitatea economica acuta (aflata si in crestere accelerata) rezultata din redistribuirea injusta a bogatiilor, determina fenomene si stari de fapt incredibile in “tara drepturilor omului”: inegalitatea de sanse sau de destin si determinismul social. Ascensorul social este blocat in Franta. Nu se mai poate urca de la baza piramidei sociale catre varf. Exact la fel stateau lucrurile in Evul mediu. Saracii sunt condamnati la saracie transgenerationala. OECD a emis un uluitor raport referitor la Franta, din care rezulta ca cei 10% dintre francezi care reprezinta clasa cea mai saraca a societatii au nevoie de 6 (sase) generatii ca sa ajunga in clasa medie. Aceasta in conditiile in care Franta detine recordul mondial la cheltuielile sociale – 31% din PIB (la un PIB de 2,8 trilioane de euro in 2018, aceste cheltuieli totalizeaza peste 900 de miliarde de euro, anual).


[sursa: Les Echos din 21 sept 2019, articol referitor la pozitia Medef fata de chestiunea inegalitatii economice]

Oare cum or sta lucrurile in Romania? Oare or fi necesare 12 generatii pentru ca descendentii saracilor sa devina membrii ai clasei de mijloc? Intreb mai ales din perspectiva unui descendent al unor oameni saraci, care a avut sansa unei societati un pic mai echitabile … Oare o fi vorba de 30-40% din populatie aflata la limita saraciei sau dincolo de aceasta limita? Nu stim, pentru ca nu avem aceste statistici, dar avem statistici din care rezulta ca doar 14 tari membre ale UE au impus plafoane dobanzilor bancare excesive si afisam asta pe toate gardurile, ca si cand noi nu ar trebui sa copiem aceste “obiceiuri proaste” … De reamintit, totusi, ca in Romania se dezvolta si progreseaza numai 4-5 poluri urbane, restul tarii fiind un desert din punctul de vedere al locurilor de munca, al educatiei, al sanatatii, al infrastructurii si al dezvoltarii umane, in general, iar cheltuielile sociale sunt infime in raport de muntele de miliarde care se cheltuie in Franta cu dezvoltarea umana si securitatea sociala. Ca sa nu mai vorbim de cei 5 milioane de romani care lucreaza in strainatate, inclusiv in Franta, pe salarii situate la o treime din media celor franceze…


Ideologii libertarieni considera in mod naiv ca solutia la toate problemele noastre este una singura – si mai multa libertate a pietei. De zeci de ani, insa, in Romania patronatele au avut libertatea aproape totala de a da salarii mici si de a-i da afara discretionar pe salariati, in conditiile unuia dintre cele mai ultra-liberale Coduri ale muncii din lume. Consecinta este ca, in prezent, 5 milioane de oameni activi, cu putere de munca, sunt plecati sa munceasca in strainatate, pe piata interna fiind manifesta o adevarata penurie de forta de munca. La fel, creditorii financiari au avut libertatea de a stabili orice dobanda si orice pret la imprumuturi, de a pune intregul risc valutar asupra debitorului, de a insela si agresa cu practici deceptive si incorecte consumatorii si de a-i vinde pe 2 (doi) lei colectorilor de creante. Consecinta este ca, acum, exista doar debitori supra-indatorati, faliti sau evacuati din locuintele familiale, si nu consumatori care sa isi plateasca datoriile si sa mai vrea sa consume “produse financiare” si in viitor.

Asa cum bine spunea Thomas Paine, noua, celor care inca mai credem in liberalismul umanist si in capitalismul industrial, meritoriu, nu ne pasa daca cineva a devenit bogat, dar cu conditia ca nimeni sa nu fi saracit din cauza imbogatirii peste masura si nemeritorie a acelui cineva. Odata cu bogatia vine si responsabilitatea, deci cel ce se straduie, merita mai mult, mai ales daca ceea ce il intereseaza este bunastarea materiala si confortul personal. Dar comunitatea, cetatea, natiunea, nu pot saraci in timp ce cativa se imbogatesc peste masura. Averile se ruineaza prin simpla trecere a timpului, daca nu poate fi consolidata prin comertul cu ceilalti. Iar cu saracii nu faci comert. Ei nu pot fi consumatori, ci doar captivi ai nevoilor lor primare si depozitari ai dinamitei sociale care sta sa explodeze.

In tarile in curs de dezvoltare, asa cum este Romania, liberalismul economic prost inteles genereaza dezechilibre majore intre regiuni si clase sociale, fiind principala cauza a saraciei. Socul economistilor vestici este sa observe ca si in tarile dezvoltate inegalitatile incep sa genereze saracie, prin cresterea constanta a preturilor, insotita de scaderea puterii de cumparare si de stagnarea sau chiar reducerea lefurilor. Avutia si bogatiile nu se mai distribuie dupa merite si dupa asumarea riscurilor si a responsabilitatilor activitatilor comerciale benefice pentru “natiune” (in sensul pe care Adam Smith in dadea notiunii), ci au ajuns sa se re-distribuie in mod total injust prin dobanzi, rente, privilegii si monopoluri, exact ca in Evul Mediu.
Angus Deaton, laureat al premiul Nobel pentru economie pe anul 2015, a sustinut ca justitia (echitatea) sociala nu presupune nici saracirea bogatilor, nici contestarea sau punerea in cauza a dreptului de proprietate, ci reinstaruarea egalitatii sanselor si recunoasterea meritelor in asumarea riscurilor si a responsabilitatilor, ceea ce impune neutralizarea capitalismului rentier, prin suprimarea totala a rentelor, a privilegiilor, a exclusivitatilor si a monopolurilor. Exact ceea ce repugna marilor intreprinderi globale, care au cumparat toate aceste rente si privilegii, plus mintile economice dispuse sa se vanda, plus sufletele politicienilor, analistilor si lobby-istilor care au acceptat sa se prostitueze in favoarea stapanilor lor neo-feudali. Cu smerenie reamintesc ca exact acest lucru il sustin si eu, in toate luarile de pozitie publice din anii 2016-2019. Si nu fac asta pentru ca sunt stangist, comunist sau bolsevic, asa cum nu are aceste “calitati” niciunul dintre economistii care chestioneaza capitalismul brutal si rentier contemporan.

In cele ce urmeaza, veti citi ceva ce sigur va tulbura apele si va va deranja prejudecatile.

Definitia din dreptul roman a dreptului de proprietate face referire la atributele acestuia – usus, fructus si abusus, adica, dreptul de a utiliza bunul, de a-i culege fructele si de dispune de el. E foarte interesant ca titularul dreptului de proprietate este denumit, in dreptul roman, dominus, care are si sensul de “stapan”. Cand s-a referit la oamenii care puteau fi obiecte ale dreptului de proprietate – sclavii “clasici”, in antichitate si cei din SUA si in Romania, din perioada de pana la 1864, precum si sclavii moderni, care robotesc pe plantatiile comerciantilor de carne vie sau ale intreprinderilor care “delocalizeaza” productia si distributia in zonele in care muncitorii, inclusiv copiii, accepta sa lucreze si cu un dolar pe saptamana – notiunea de dominus a fost departe de a exprima libertatea. A fost expresia cea mai infricosatoare a abuzului de putere. Cand se refera la obiectele pe care le cumparam pe credit sau la datoriile pe care le facem pentru a consuma, notiunea de dominus (stapan) reflecta forma cea mai insidioasa, dar si cea mai constrangatoare de captivitate. Preferam, insa, sa nu vorbim despre aceasta captivitate in acesti termeni, pentru ca inca ne alimentam confortul psihic din iluzia de libertate si de egalitate a sanselor. Dar asta nu inseamna ca uratul adevar nu exista.

Unii economisiti occidentali s-au intrebat, pornind de la aceasta definitie a proprietarului si de la atributul dreptului de proprietate denumit abusus, daca nu cumva proprietatea ultra-concentrata in foarte putine maini (opinia publica este deja familiarizata cu butada “1% din populatie detine 99% din avutiile intregii umanitati”) este in sine un abuz, si nu doar o manifestare a libertatii discretionare a proprietarului. Principala dezbatere a economiei politice contemporane (nu in Romania, desigur…) este in jurul necesitatii de a sti cat de departe poate merge aceasta libertate in exercitiul atributului dreptului de proprietate denumit abusus, fara ca fundamentele capitalismului sa fie zdruncinate sau chiar aneantizate.

Ironia este ca, desi economistii nu agreeaza deloc ideea ca ar putea primi solutii de la juristi, salvarea ar putea sa apara tocmai din zona dreptului comercial. Teoria abuzului de drept sau de putere poate contribui la redefinirea teoriei economice a libertatii pietei. Este crucial in drept si in economiei sa ne aparam de riscul extinctiei libertatii tuturor celorlalti in favoarea libertatii discretionare a celor cativa care detin toate avutiile lumii. Este, de asemenea, esential, ca egalitatea sa nu se transforme intr-un scop in sine (cu riscul fascismului sau al comunismului), intr-o bariera in calea inovatiei si intr-un opus al echitatii. Or, ideile fundamentale din legislatia protectiei consumatorilor, din dreptul concurentei si din dreptul muncii si al protectiei sociale, chiar permit corectarea amiabila, judiciara sau legala a dezechilibrelor de putere economica, tehnica, juridica si de rezerve de timp care pre-exista in relatiile dintre comerciant si consummator/muncitor, in favoarea unui echilibru real, sustenabil, din care fiecare parte sa castige pe termen mediu si lung, fara ca vreuna dintre ele sa isi piarda libertatea sau se se simta inechitabil tratata. Nu degeaba acest gen de norme juridice sunt denumite “norme de ordine publica economica”!
Pentru aceasta, insa, este nevoie de institutii puternice, credibile, in special cele statate si judiciare. Vestea proasta este ca in Romania nu avem asa ceva. Vestea si mai proasta este ca unii vor sa le desfiinteze si pe cele care exista, in favoarea libertatii totale a individului (daca poate exista libertate in contra unor dominus cu extensie globala si cu forta de lobby mai mare decat a unui stat …).

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Gazeta de Informații!

Citiți și...

De la cine din România ar fi obținut Black Cube printr-un legendar șef al Mossad confirmarea acțiunii speciale Kovesi. Scandalul Black Cube ar putea lua o turnura halucinanta Redactia
USR: Iohannis nu a dat nici un singur interviu liber in 5 ani de mandat. Caz unic pe glob și in istoria lumii. Parca ar fi monarh
Cum se vede la Vișegrad revolutia anti PSD de la Bucuresti : „Asistăm la revolta Germaniei împotriva unui guvern care încearcă sa schimbe, unilateral, statutul de colonie a României”. Cele trei măsuri care ar declanșat represaliile grupării Merkel - Soroș
MAGISTRATII NU AU VOIE SA SE RIDICE IMPOTRIVA LEGII – Iata de ce protestul la care instiga Danilet, fostul consilier al lui Macovei, ii poate aduce pe magistrati in postura de a nu mai solutiona niciun dosar. Desi au obligatia de a se supune legii, magistratii manati in protest de Danilet si Lancranjan ameninta cu blocarea instantelor si a parchetelor, ca nu ar fi bune Legile Justitiei, OUG-urile Guvernului, Sectia pentru investigarea infractiunilor din Justitie si componenta CSM
Lider liberal: Dacian Cioloș e un impostor politic. Intenția lui de a-și face partid îl transformă într-un un dușman al PNL
Oliver Stone, despre Trump: ”În culise se pregătește ceva sinistru”
După cum dictează Soros, guvernul caută investitori pentru o mare bancă românească CEC !!
Hackerul Guccifer va fi extrădat în SUA |Dar soldatul american care l-a ucis pe Teo Peter va fi extradat... sau a-ti uitat ?
Profesorul Ion Coja despre nemerniciile lui Iohannis și osanalele lui Cărtărescu
Un consilier local din Caraş-Severin a plătit cu viaţa pentru că s-a opus furturilor de lemn
Khazara Nuland: „Vin sa inspectez colonia Romania…”. Carpelor de sters pe picioare de la Bucuresti, ati pregatit raportul catre stapana?
SRS, despre proiectul mega-moscheei din București | Două detalii cheie și legătura halucinantă cu genunchiul lui Ponta
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Gazeta de Informații

Gazeta de Informații: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate. Contact: office@gazetadeinformatii.ro