O româncă se judecă de șase ani cu statul danez, care i-a luat copilul: “Am fost asaltată de când am născut”

Distribuie!by Hermina Gheorghe, 44 de ani, o româncă rezidentă în Danemarca, și-a pierdut primul băiat de leucemie și, pe fondul unei depresii, autoritățile scandinave i-au luat după două luni dreptul de a-și crește al doilea copil. Patru expertize psihiatrice ulterioare au descris-o pe mamă drept ”în spectrul normal”, dar statul […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Hermina Gheorghe, 44 de ani, o româncă rezidentă în Danemarca, și-a pierdut primul băiat de leucemie și, pe fondul unei depresii, autoritățile scandinave i-au luat după două luni dreptul de a-și crește al doilea copil. Patru expertize psihiatrice ulterioare au descris-o pe mamă drept ”în spectrul normal”, dar statul scandinav refuză cererile de repatriere a băiatului de 6 ani, făcute de România.

loading...

 

Copilul e crescut de o familie locală, iar mama îl vede o oră pe lună, această întâlnire stingheră și disperată fiind singurul motiv pentru care femeia a rămas în Danemarca. O femeie energică, de statură medie, aleargă cu brațele deschise, să îmbrățișeze un băiețel blond cu ochii verzui, care o privește și se retrage.  Ochii femeii se umplu de lacrimi, dar ea nu le lasă să cadă. Respiră și zâmbește suficient încât să i se vadă dinții aliniați perfect. Dar nu prea tare, să nu pară că e instabilă emoțional. Îi reamintește micuțului că e mama sa și îl invită să îi arate ce cadouri i-a adus. Copilul rămâne nemișcat.


E 7 aprilie 2020 și cei doi sărbătoresc aniversarea micuțului, care este de fapt pică pe 19 aprilie. Cei doi o sărbătoresc în avans, pentru că de ziua lui, când va împlini șase ani, nu vor fi împreună.  Poză făcută în ianuarie 2014, cu trei luni înainte nașterii lui Kristian William Mama i-a adus puștiului 5-6 cadouri, așa cum face la fiecare vizită. E gestul tipic și de neînfrânat al părintelui care ar vrea să ofere altceva, nu obiecte, dar nu poate. “Nu ai dreptul să plângi, dacă plângi, ești depresiv, dacă râzi, nu îți pasă, dacă lupți nu e bine” În același timp, două femei privesc scena și iau notițe. Copilul nu manifestă interes, mama încearcă să îmbrățișeze copilul, dar acesta nu vrea.

Așa transcriu angajații statului danez întâlnirea dintre Hermina Gheorghe, o femeie de 44 de ani, și Kristian William, fiul ei care se află în plasament la o familie de localnici, de când avea 4 luni. Așa se transcriu mai toate întâlnirile lor în rapoartele făcute pentru Municipalitatea Hillerød. În Danemarca, serviciul pentru protecția copilului este integrat în instituția municipalității, ei monitorizează și caracterizează vizitele. Conform Municipalității Hillerød, ea are dreptul la o oră în fiecare lună, fără să poată alege ziua sau ora.  Femeia îl întreabă în daneză pe fiul său dacă este supărat, dar este întreruptă de una dintre femei, care îi spune că nu are voie să îl întrebe așa ceva. Copilul apucă să spună da, tot în daneză, singura limbă pe care o cunoaște.


Nu trebuie să vorbim despre viața fiului meu împreună cu mine. Nu trebuie să întreb despre grădiniță sau viața familiei adoptive. Nu avem voie să vorbim în limba română, așa că singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne jucăm împreună cu jucăriile pe care le-am adus.  Hermina Gheorghe: De aproape șase ani, Hermina parcurge o dată pe lună 120 km cu trenul, pentru a se vedea, sub supraveghere, o oră cu fiul ei. Întâlnirile lor au loc într-o cameră de aproximativ 4/4m, un spațiu rece, oarecare și neutru, dintr-o casă pe care Hermina o numește “o casă specială”.  Hermina Gheorghe și fiul ei, când acesta avea 1 an Când pleacă spre fiul ei, Hermina își pregătește cu atenție o geantă încărcată cu jucării pentru el. Cadourile sunt printre puținele moduri în care îi poate fi părinte. Vizita lor se scurge cu viteza cu care timpul gonește fără voia noastră atunci când vrem să îl strângem în pumn și să rămânem într-un moment drag. Îmi este atât de dor de fiul meu. O oră se simte ca 5 minute. Hermina Gheorghe “Cu 5 minute înainte de încheierea întâlnirii noastre, îl pregătesc pe fiul meu de plecare. Doamnele care ne supraveghează sunt foarte exacte cu timpul și mă fac conștientă de câte minute am până plecă el va pleca”, spune Hermina.

Mereu la fix. “Plâng înăuntru. Mi se rupe inima de fiecare dată”, descrie ea modul în care se simte când își ia la revedere, de la o lună la alta, de la băiatul pe care l-a născut, dar nu-l poate educa. Povestea ei începe de două ori. O dată când l-a născut pe băiat și a doua oară când l-a pierdut. Și-a pierdut primul băiat, bolnav incurabil Autoritățile statului danez au despărțit-o pe Hermina de fiul său în 2014, la două luni și jumătate după ce l-a născut, pe motiv că nu este o mamă bună și starea ei de sănătate mintală reprezintă un pericol pentru copil.

Femeia suferise o depresie în 2009, când primul ei băiat, Flavian, a murit la vârsta de 14 ani, de leucemie. De atunci și până în momentul în care a aflat că este din nou gravidă, Hermina a încercat să meargă mai departe și să învețe să trăiască cu durerea care îi nimicise sufletul. Uneori nu a știut cum. În anul 2013, când a aflat că este din nou însărcinată, Hermina spune că a găsit un nou motiv să trăiască. Dar motivul i-a fost confiscat și de această dată, nu de destin, ci de un stat. De atunci se judecă cu administrația scandinavă, a solicitat sprijinul autorităților române și au fost făcute mai multe petiții online, în care ONG-uri de la nivel internațional luptă alături de Hermina, pentru a putea fi alături de fiul ei. Nimic nu a funcționat.

Cum a început depresia Hermina nu știa, dar rădăcina depresiei ei, cea care o face, conform autorităților daneze, incapabilă să-și crească băiatul, a început la scurt timp după ce a ajuns în regatul nordic. Hermina s-a mutat în Danemarca în anul 2000, împreună cu primul ei fiu, pe atunci în vârstă de 5 ani, după ce s-a despărțit de soțul ei și își dorea să înceapă o viață nouă. Femeia se ferește să vorbească despre trecutul ei, spune doar că nu a avut o viață ușoară și că “nu am plecat de trai bun din România”. Femeia părea că își găsise rostul în lume, dar apoi, fiul ei a fost diagnosticat cu leucemie și viața lor a devenit un șir lung de spitalizări cu răspunsuri incerte.  “Aparatele fiului meu cel mare, Flavian, au fost oprite pe data de 31 decembrie 2008”, povestește Hermina. Se încheia un an, o viață și începea ceva pentru care nimic nu te poate pregăti: viața de după ce ți-ai pierdut copilul.  La începutul anului 2009, imediat după moartea primului ei copil, Hermina a început să simtă dureri puternice în spate și în picioare. Medicul de familie a trimis-o la un psiholog, crezând că așa se manifestă depresia, în contextul în care multe persoane care suferă de depresie resimt durerile mai accentuat.  A încercat să se sinucidă Hermina mergea periodic la psiholog, dar discuțiile cu acesta nu o ajutau să treacă peste durerile corporale care erau din ce în ce mai greu de suportat și îi afectau și munca, ce consta în multă activitate fizică.  Unul dintre momentele de apropiere dintre cei doi. 2018.

Apoi, într-o vizită în țară a mers la un medic, unde a primit diagnosticul de discopatie lombară, o degradare a discurilor intervertebrale, care generează dureri de spate și de picioare extrem de puternice. Hermina a lucrat la curățenie și ca vânzătoare, dar în urma agravării discopatiei de care suferă și a unui accident suferit la locul de muncă, a rămas acasă și primește un ajutor financiar de la stat, spune ea. “Din cauza durerilor imense nu mai simțeam cum calc”, descrie ea. În 2013, durerile de spate se împleteau cu durerile cauzate de moartea fiului ei și Hermina a avut o nouă cădere, așa că într-o zi a luat mai multe pastile în încercarea de a găsi un leac definitiv pentru durere. “Nici nu îmi vine să pronunț cuvântul „moarte”, e greu, l-am îngropat creștinește în țară”, spune Hermina despre cum s-a despărțit definitiv de primul ei fiu. Ajunsă într-o clinică de psihiatrie, în septembrie 2013, după ce a încercat să se sinucidă, Hermina a aflat că este gravidă.

De câteva săptămâni, în ea creștea un nou copil, desenul speranței că se va repune pe picioare. “Vârsta mea fiind înaintată (n.r. avea 37 de ani) nu mă mai așteptam să am copii. Am fost enorm de fericită că mai pot avea și eu copii”, povestește Hermina.  Tatăl s-a făcut o linie pe certificatul de naștere Kristian William s-a născut prematur, cu patru săptămâni înainte de termen, dar nu a avut nevoie de incubator, iar la naștere mama spune că a primit nota 10.  Kristian William o moștenește pe bunica lui, mama Herminei, născută și ea prematur, la doar șapte luni, dar care a devenit “o femeie țeapănă“, cum zic românii, tare ca stânca. Așa povestesc cele două femei.  De la tatăl său, micuțul a primit doar primul prenume:  Kristian. În rest, bărbatul, român și el, nu a dorit să fie alături de copilul său, povestește mama.  În certificatul de naștere eliberat în decembrie 2018 de Ambasada României la Copenhaga, în dreptul numelui tatălui este trasă o linie dreaptă.

“Am fost asaltată de când am născut” Hermina își amintește că, imediat după naștere, cadrele medicale i-au spus că nu are voie să plece acasă cu bebelușul. Chiar a doua zi, un asistent social i-a spus că este monitorizată și că fiul ei ar putea fi plasat într-o familie care să aibă grijă de el. Femeia își amintește că nu îi venea să creadă ce se întâmplă. Hermina își îmbrățișează fiul  Când a venit ziua externării, Hermina și bebelușul ei au fost plasați într-o familie care urma să evalueze capacitățile ei materne.  A ieșit din spital cu două evaluări diferite – în timp ce personalul spitalului spunea că nu avea nici o problemă în a-și crește fiul, cei de la asistență socială găsiseră o serie de motive pentru care comportamentul Herminei nu era cel dezirabil pentru o mamă. Per Justesen, avocatul Herminei: Într-un raport întocmit atunci este specificat faptul că starea ei de sănătate mintală, de care ea nu este conștientă, va avea repercusiuni asupra fiului său.

Ulterior, femeia a fost supusă mai multor evaluări psihiatrice, pe care le-a trecut. La momentul respectiv, Hermina nu a beneficiat de un traducător, iar nivelul ei de daneză era destul de scăzut, povestește ea.  “Nici nu lasă sufletul copilului meu mort să se odihnească. Nu poți să folosești împotriva unei mame că i-a murit un copil”, spune Hermina.   Hermina: Avocatul Herminei explică faptul că monitorizarea trebuia să înceteze în momentul externării ei cu bebelușul, moment până la care Hermina dovedise că este aptă să-și crească fiul, conform declarațiilor celor din spital. În schimb, la câteva săptămâni de la naștere, când Hermina a fost externată împreună cu fiul ei, cei doi au fost trimiși într-o familie care trebuia să o monitorizeze și să raporteze autorităților daneze comportamentul ei față de bebeluș.

Familia la care a fost trimisă era un cuplu în vârstă, el avea peste 70 de ani, iar ea peste 60, explică pentru Libertatea avocata Trine Ødemotland, cea care a reprezentat-o pe Hermina din 2017 până în 2019. Nu a avut dreptul să stea singură cu băiatul Hermina s-a plâns atunci personalului spitalului, cu care ținea legătura, că familia la care este plasată consumă cantități mari de alcool. În schimb, familia a raportat în fața asistenței sociale că Hermina nu știe să aibă grijă de fiul ei și că acesta, un bebeluș de câteva luni, o respinge și nu o privește.  Chiar dacă nu a stat singură, doar ea cu copilul ei, nici măcar un minut, Hermina numește perioada din spital drept cea mai fericită din puținul timp pe care l-a petrecut până în prezent cu fiul său. Ajunși în familia care trebuia să o monitorizeze, aceasta a continuat să își alăpteze copilul și să se bucure de el.  Vizitele dintre Hermina și fiul ei se rezumă la o oră, în care cei doi se joacă Nu i-a fost ușor.

Din cauza limbii, nu putea comunica cu acea familie, iar aceștia îi cereau să stea mai mult afară cu copilul. În plus, trebuia să respecte cu strictețe programul impus de stăpânii casei, orele de trezire, de masă și cele de culcare, povestește Hermina.  După două luni jumătate de la naștere, Hermina a aflat că nu va mai putea locui împreună cu fiul ei și că el va fi încredințat unei familii daneze care mai are doi copii biologici, familie la care se află și astăzi. Din punct de vedere legal, pentru ca bebelușul să fie luat cu forța de lângă mama lui, trebuia să existe un pericol iminent și direct asupra lui, ceea ce nu este așa în acest caz. Fosta avocată a Herminei: Despărțirea. Autoritățile daneze i-au spus că “ar trebui să-mi imaginez că este în vacanță” “Municipalitatea Hillerød m-a invitat la o întâlnire. În timpul întâlnirii mi-au luat fiul și mi-au spus că a fost luat și că ar trebui să-mi imaginez că este în vacanță. Am fost în șoc”, spune ea.

”Este greu să descrii sentimentul îngrozitor cum este să-ți ia copilul. Am primit un avocat gratuit și am crezut că cazul poate fi rezolvat, deoarece știam că nu am făcut nimic rău cu copilul meu”, descrie Hermina momentul în care vedea cum revine sentimentul că-și pierde copilul. Conform prevederilor legale de la nivel european, plasarea unui copil este o măsură temporară, iar scopul final al autorităților este acela de a reuni familia, menționează avocații Herminei.  “Am cerut să mă lase să îl cresc, să locuim împreună într-o instituție pentru mamă-copil, unde să fim supravegheați, dacă consideră necesar, dar să nu mi-l ia”, explică Hermina.  Femeia a cerut și ajutorul autorităților române, care au fost informate de cazul ei încă din decembrie 2014 și i-au oferit sprijinul lor.

De-a lungul celor șase ani de când încearcă să își recupereze copilul, Hermina a contactat toate autoritățile din România, pentru a le cere ajutorul Hermina nu înțelege de ce, până la lămurirea situației, copilul ei nu a fost dat în grija rudelor ei de gradul 1. “Nu sunt singură pe lume”, subliniază ea. La peste 2.000 km distanță, într-o comună din județul Dolj, Constanța Neagoe, mama Herminei, speră că într-o zi își va cunoaște și ea nepotul pe care până acum l-a văzut doar în poze. Femeia de 71 de ani se descrie, simplu, drept o femeie “obișnuită cu munca”. “Avem casă mare, noi așa am făcut, să trăim toți aici. Sănătate să fie și să-mi vină puiul acasă”, spune bunica.  Ea povestește cum reprezentanții asistenței sociale din Dolj au vizitat-o de mai multe ori, iar recomandările acestora, încă din anul 2015 “au fost repatrierea și reintegrarea copilului în familia bunicii materne”.  Rezultatele anchetei sociale efectuate de autoritățile române, la reședința Herminei Gheorghe din România: Din 2014 până în prezent, Hermina a fost de mai multe ori la psihiatru, iar toate evaluările primite o descriu drept o femeie aflată în spectrul tipic, adică e un om obișnuit, conform documentelor atașate la dosarul ei, intrate și în posesia ziarului.  Și ei îi este greu să înțeleagă, dacă e un om obișnuit, de ce nu poate fi mamă. Atât fosta avocată, cât și actualul ei apărător, Per Justesen, descriu pentru Libertatea comportamentul femeii drept unul firesc.  “Hermina e o femeie bună și normală. Ea vorbește foarte repede, este activă și își arată sentimentele. Ceea ce pentru români bănuiesc că este perceput ca un comportament normal. Dar pentru danezi e ciudat, e prea mult. Există acest tip de diferențe între culturile noastre. Din experiența mea, am văzut că oamenii din est își exprimă durerea atunci când suferă, plâng. În Danemarca, atunci când suferim, tăcem, nu ne manifestăm nicicum în public”, explică Trine Ødemotland. Autoritățile daneze cred că protejează copilul. Nu i-au acordat nici vizite nesupravegheate. E foarte ciudat, nu au niște justificări concrete, spun, de exemplu, că modul în care ea vorbește cu copilul este traumatizant pentru el.  Avocatul actual, Per Justesen: Patru evaluări care au contrazis ipoteza bolii psihice “Cred că este un caz îngrozitor și inutil. Părerea mea personală este că este un cetățean funcțional și o persoană foarte drăguță”, mai spune Justesen.  Copilul i-a fost luat din cauza unor suspiciuni de boli mintale, lucru care s-a dovedit a fi fals în urma evaluărilor psihiatrice din anul 2014, 2015, 2017 și 2019. De aceea, această decizie nu este în concordanță cu Convenția de la Haga (n.r. convenția care dispune procedurile legale în cazurile minorilor, judecate în UE), explică apărarea Herminei. De asemenea, fosta avocată a Herminei menționează și faptul că de-a lungul celor șase ani de când Hermina se judecă cu statul danez pentru a primi custodia fiului său, starea sa de sănătate mintală a fost constantă, echilibrată. E adevărat că poate câteodată am emoții și poate îmi vine să plâng, dar cum să mai îmi găsesc cuvintele potrivite, la câtă traumă și stres au pus în mine?

Hermina: În ianuarie 2020, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție din România a trimis autorităților din Danemarca un nou plan conceput de ei, cu tot parcursul pe care acesta l-ar urma Kristian William pentru a ajunge în familia sa din România. Hermina spune că așa a fost sfătuită de către autoritățile române și de avocații ei, să ceară repatrierea copilului, care este cetățean român. Răspunsul primit de Hermina Gheorghe de la MAE în februarie 2020: Pe data de 27 februarie autoritățile daneze au refuzat cererea de repatriere emisă de autoritățile române.   Printre motivele enunțate de autoritățile daneze se numără: Faptul că repatrierea ar fi traumatizantă pentru copil, dar autoritățile române au cerut acest lucru încă din 2015, când micuțul avea 1 an, explică avocații Herminei. Faptul că micuțul nu știe limba română și poate comunica doar în limba daneză. Faptul că cel mic este mai apropiat de familia alături de care trăiește decât de mama sa pe care a văzut-o doar în intervale scurte, mereu sub supraveghere. Mai multe organizații internaționale o sprijină pe Hermina pentru a-și recupera fiul, poză de la un protest din Copenhaga, 2019

Decizia se încheie cu sublinierea faptului că Municipalitatea Hillerød este conștientă de necesitatea ca băiatul să-și cunoască adevăratele rădăcini și că este dispusă să coopereze ca acesta să-și cunoască rudele în eventualitatea unei vizite a acestora în Danemarca.  Libertatea a încercat în nenumărate rânduri să contacteze autoritățile daneze pentru a obține un punct de vedere, dar acestea au refuzat să ofere informații, pe motiv că este vorba de date cu caracter personal. A fost făcut un apel în cazul deciziei autorităților de a nu trimite copilul în România. Este o decizie ciudată, e vorba despre un cetățean român care ar trebui să meargă la el în țară, cu familia sa. Ei spun că nu ar fi în interesul copilului. Trebuie să convingem autoritățile că nu au dreptate.

Avocatul Herminei: “Rapoartele de la Municipalitatea Hillerød arată că minorul era deja plasat la familia la care se află acum, înainte de a fi născut”, spune fosta avocata a Herminei. Hermina a trimis la începutul anului cazul ei la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, dar nu a primit nici un răspuns, din cauza întârzierilor generate de pandemie. ONG: Autoritățile daneze nu restituie copilul mamei ca să nu admită că au greșit când l-au luat și nu fac decât să perpetueze nedreptatea Avocata Herminei prezintă mai multe cazuri, în care copiii au fost luați într-un mod abuziv de lângă părinții lor naturali. În 2015, Cazul Bodnariu este cel care a făcut înconjurul lumii, după ce cinci copii, cu vârste cuprinse între 4 luni și 9 ani, au fost luați de autoritățile norvegiene care i-au acuzat pe părinții copiilor că ar folosi violență fizică asupra lor, fără a face nici o anchetă socială înainte de a interveni, explică avocata.

În urma mediatizării acestui caz, și alți părinți s-au adresat autorităților competente după ce, spun ei, au fost despărțiți în mod abuziv de copiii lor, explică avocata.  Un alt caz mediatizat și în presa de la noi este cel al Cameliei Smicală, un medic român din Piatra Neamț, căsătorită cu un cetățean finlandez care o abuza. În urma unei altercații cu soțul ei, femeia a amenințat că pleacă de acasă împreună cu cei doi copii. După ce soțul a anunțat serviciile sociale, copiii au fost luați de către acestea și plasați în două familii diferite.  În același timp, mai multe organizații neguvernamentale de la nivel internațional monitorizează și militează pentru reunirea părinților cu copiii lor, în urma separărilor abuzive făcute de statele nordice.  Heart stability – Stop violence against children este una dintre cele care o susțin pe Hermina în lupta ei pentru a-și recupera copilul. În anul 2017, psihiatrul ONG-ului i-a făcut o evaluare Herminei în care a concluzionat că femeia este sănătoasă și aptă să-și crească copilul.  Angelia Avalon, unul dintre terapeuții ONG-ului, a declarat pentru Libertatea că acest caz este unul extrem de trist și că, din punctul lor de vedere, autoritățile daneze nu își schimbă decizia, deoarece asta ar însemna să admită că au greșit atunci când au separat-o pe Hermina de fiul său. Este vorba de un joc de putere. Foarte rar o altă autoritate pune la îndoială rapoartele întocmite de un asistent social, este ceea ce noi numim blind trust (n.r. încredere oarbă). Angelia Avalon: Gogoși și muzică electronică Marți, 21 aprilie, la două zile după ce Kristian William va împlini 6 ani, va avea loc o nouă audiere, în care mama sa va încerca din nou să obțină măcar dreptul de a-l vizita fără să fie supravegheați. Hermina Gheorghe și fiul ei, când acesta învăța să facă primii pași Următoarea vizită la care Hermina are dreptul este programată pe data de 5 mai.  Hermina spune că își dorește să coacă singuri, doar ea și fiul ei, gogoșile pe care uneori le frământă acasă și le duce la întâlnirile cu fiul ei. “Mă asigur să gătesc mâncare românească pentru fiul meu, căruia îi place să mănânce”, spune Hermina. De ziua lui, Kristian William își dorește un aparat de mixat muzică electronică, a notat un asistent social danez care evaluează condițiile în care trăiește copilul. „Îmi place de mama Hermina, pentru că îmi aduce multe cadouri”, mai spune cel mic.
Citeşte întreaga ştire: O româncă se judecă de șase ani cu statul danez, care i-a luat copilul: “Am fost asaltată de când am născut”

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Gazeta de Informații!

Citiți și...

ȘOCANT: Sarkozy, fostul președinte al Franței: Metisarea populației trebuie să devină obligatorie!!! VIDEO
Pentru cretinii care o ‘ard cu monarhia – Ordinul Francmasonilor şi Conexiunile Iezuiţilor Illuminati – Familiile regale inrudite intre ele
Viktor Orban: „UE finanțează atacurile împotriva guvernului din România!”
"ISIS și Al Qaeda cer afilierea la Hexi-Pharma....A ucis mai mulți creștini decât noi!”
Acordul Bonn-Budapesta (19-23 august 1989) prin care Germania se angaja să spijine unirea TRANSILVANIEI cu UNGARIA si semnarea tratatuui de la Budapesta de catre Regele Mihai pentru autonomia Transivaniei . Controlul banci BNR prin omul de incredere Isarescu, verisorul Regelui Mihai !!!
Ion Cristoiu: Cronica Statului mafiot | 3000 de euro! Asta e pensia alimentară plătită lunar din 2009 de fosta soție – de profesie medic, lui Dan Condrea
Bombardarea Siriei vorbește despre anemia rațiunii
Ilie Șerbănescu: ”Schema Trump răstoarnă clișeele, de la pretinsele imperative ale globalizării și dispariției națiunilor, la ipocriziile mârșave ale așa-numitei „political correctness“!
Sexul la GRĂDINIŢĂ: Homosexualitate, Avort, Schimbarea SEXELOR
IDIOȚILOR! Scrisoare deschisă către PNL | „AŢI PROFITAT NERUŞINAT DE REVOLTA inevitabilă după “Colectiv” pentru a instala un guvern de tehnocraţi, continuându-vă, aranjamentele”
Alina Petrescu rade pe seama celor 20 de ministri. Au copiat unii de la altii cu aceeasi greseala gramaticala
Donald Trump discurs istoric la ONU: în prezent, un număr mic de companii de social media „acumulează o imensă putere”, care este de natură să submineze libertatea de exprimare!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Gazeta de Informații

Gazeta de Informații: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate. Contact: office@gazetadeinformatii.ro