Odată cu lansarea publică în 1997 a „celei mai mari librării a Pământului”, fondatorul Amazon, Jeff Bezos, a dat multor oameni prima lor privire în lumea interesantă a comerțului electronic.
Magazinul său online în creștere rapidă a câștigat puțin peste 252 de milioane de dolari în primul său an. Restul, așa cum se spune, este istorie.
A fost o poveste similară pentru antreprenorul american născut în Franța, Pierre Omidyar. Compania acestuia, AuctionWeb, a câștigat în jur de 95 de milioane de dolari în al doilea an. Asta pe drumul său de a deveni – da, ai ghicit – eBay.
Dar nu era o evoluție complet simplă. Cu un mare succes a venit un mare risc. Sfârșitul mileniului a adus prăbușirea .com. Acest colaps a vizat mii de companii pe internet. Cu toate acestea, mai degrabă decât să anunțe moartea comerțului electronic, colapsul .com a făcut contrariul. Din cenușă a ieșit un nou val de afaceri care a deschis calea cumpărăturilor online așa cum o cunoaștem astăzi.
Cu toate acestea, deși Amazon și eBay sunt considerate pe scară largă drept pionierii comerțului electronic, originile sale pot fi urmărite cu mult înainte de anii 1990.
Epoca marilor vise
Anii 1960 este un deceniu care va fi amintit pentru totdeauna ca o perioadă de schimbări sociale, culturale și politice uriașe.
Discursul „Am un vis” al lui Martin Luther King Jr. Asasinarea președintelui John F. Kennedy. Aterizarea pe lună. Războiul din Vietnam. Toate momentele esențiale din istoria americană și globală.
Dar a fost, de asemenea, un deceniu de progrese tehnologice monumentale. Anii 60 au văzut primul joc pe computer din lume. Primul supercomputer. Prima casetă compactă. Adesea ratat printre aceste „salturi uriașe pentru omenire”, totuși, a fost introducerea schimbului electronic de date (EDI) și a transferului electronic de fonduri (EFT).
Două dintre principalele fundații de bază ale comerțului electronic, EDI și EFT au fost dezvoltate pentru prima dată la sfârșitul anilor 1960 de către întreprinderi. Ele au devenit mai conștiente de dificultățile care stau în natura tranzacțiilor comerciale pe hârtie.
Având în vedere rapiditatea, costurile și acuratețea sistemelor de hârtie, o serie de industrii și companii diferite (inclusiv General Motors și Ford) au început să apeleze la sistemele informatice ca bază a tranzacțiilor comerciale de rutină. Tehnologia a fost implementată în domenii cum ar fi comenzile clienților și facturile către și de la furnizori.
Cu aceste sisteme rudimentare, însă, au început să apară probleme. Procesul de transfer al datelor tranzacționale între două companii diferite folosind două formate diferite de EDI a devenit unul lung și de înțeles confuz. Nu a fost până în anii 1970, când întreprinderile mari au început în cele din urmă să unifice formatul de date.
Nașterea internetului
În ciuda faptului că este considerat în mod obișnuit ca un produs de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, rădăcinile internetului mondial, la fel ca și comerțul electronic, se află în anii 1960 și 1970. Odată cu introducerea în 1969 a Arpanet. Este prima rețea din lume rulată de tehnologia de comutare a pachetelor. Utilizatorii au putut transmite simultan cantități mari și complexe de date.
A fost dezvoltat și finanțat în principal de Agenția de Proiecte de Cercetare Avansată (ARPA) și Departamentul Apărării al Statelor Unite.
Sistemul a fost deschis pentru utilizare universitară la sfârșitul anului 1969. A fost deschis în scopuri de cercetare colaborativă și științifică. A fost o decizie care, deși accidental, a dus la ceea ce mulți cred că este prima tranzacție de comerț electronic. O vânzare de canabis între studenții de la Stanford Artificial Intelligence Laboratory și Massachusetts Institute of Technology.
De-a lungul anilor 1970, dezvoltarea „web-ului conectat” a făcut salturi uriașe înainte. Are loc odată cu introducerea poștei electronice în 1971, primul modem PC din lume în 1977 și blestemul căsuței de e-mail, spam. La începutul anilor 1980 a adus introducerea TCP/IP. Este un protocol de control al transmisiei care lega toate rețelele ARPA împreună.
De asemenea, a apărut lansarea sistemului Domain Name System (DNS). A oferit în mod esențial fiecărei adrese IP un nume de domeniu prietenos cu omul. Apoi, a fost convertit în adresa IP a domeniului odată introdusă.
HTTP și SSL
De-a lungul perioadei de schimbări tehnologice rapide și de extindere a internetului, văzută la începutul anilor 90, a existat întotdeauna amenințarea generală a securității cibernetice. Cu un număr tot mai mare de atacuri raportate asupra rețelelor, de la instituții mari la PC-uri individuale, utilizatorii au devenit din ce în ce mai conștienți de pericolele utilizării internetului. În special, pentru comunicarea datelor.
Hypertext Transfer Protocol Secure (HTTPS), o evoluție a protocolului de aplicație standard web original HTTP, a fost inițial introdus în 1994 de Netscape Communications. Mișcarea are loc în frunte cu, acum capitalistul de risc, Marc Andreessen.
Lansarea sa a coincis cu cea a Netscape Navigator. A fost succesorul primului browser Interfață grafică de utilizator (GUI) din lume, Netscape Mosaic. Construit în esență ca un protocol sigur pentru transmiterea și comunicarea datelor între rețele, scopul principal al HTTPS este autentificarea website-ului și a serverului cu care se comunică. Este menit să prevină atacurile Man-in-the-Middle (MitM).
Lucrând mână în mână cu protocoale criptografice precum Transport Layer Security (TLS) și predecesorul său SSL (Secure Sockets Layer), Netscape a reușit să stabilească protocoalele de securitate de bază. Asta a permis internetului să crească rapid. S-au putut încorpora aplicații comune de pe web, navigare și e-mail către transfer de date monetare și sensibile.
Contribuția eBay și Amazon
„Apelul de trezire a descoperit statistica uimitoare că utilizarea internetului în primăvara anului 1994 creștea la 2.300 la sută pe an. Știi, lucrurile nu cresc atât de repede”. Întrucât internetul a cunoscut o creștere meteorică a popularității, Jeff Bezos, în timp ce lucra pe Wall Street, a văzut oportunitatea.
Valorificând faptul că magazinele tradiționale de cărți ar putea stoca doar un număr limitat de unități, Bezos a lansat Amazon. Așa a luat naștere „cea mai mare librărie a Pământului”. A fost lansat în garajul său din Bellevue, Washington. Fără o locație fizică de vânzare, a reușit să ofere consumatorilor de internet o gamă aproape nelimitată de cărți, dintre care multe ar fi greu de găsit în librăriile locale.
Succesul său a fost aproape instantaneu.
În ciuda faptului că și-a revărsat majoritatea veniturilor direct în creștere, în termen de două luni compania se bucura de vânzări de 20.000 USD pe săptămână. De fapt, pe lângă faptul că venitul său net a rămas relativ constant, cifrele anuale ale veniturilor Amazon nu au scăzut niciodată. Este un exemplu strălucit de comerț electronic. A devenit o constantă de zi cu zi în viața consumatorilor online medii.
eBay
A fost o poveste similară pentru antreprenorul născut în Paris, Pierre Omidyar. După ce s-a mutat în Statele Unite, interesul puternic al lui Omidyar pentru noile tehnologii l-a determinat să dezvolte o platformă de comerț electronic. În stadiu incipient numită eShop. Ulterior a fost cumpărată de Microsoft.
Apoi, în mai 1995, a lansat AuctionWeb. O nouă platformă în care pasionații de licitații puteau vinde și licita pe articole de colecție. De la dozatoare Pez la monede rare. Pe măsură ce numărul de licitații de pe platformă a crescut, a crescut și baza de utilizatori. Numai în ianuarie 1997 au fost listate pe website două milioane de articole. Astăzi platforma este cunoscută ca eBay.
SEO și PPC
În primele zile ale internetului, când existau un număr finit de website-uri online, directoare precum Yahoo! au fost cel mai simplu mod de a găsi rapid lucruri interesante pe web. Cu toate acestea, pe măsură ce numărul de website-uri a crescut, conținutul a început să apară mai repede decât ar putea fi indexat.
Motoarele de căutare rudimentare existau din 1990. În special Excite, Altavista și Lycos. Abia când Larry Page și Sergey Brin au introdus lumea în Google în 1998, am văzut cu adevărat impactul pe care motoarele de căutare l-ar putea avea asupra comerțului electronic.
Cu toate acestea, este corect să spunem că Page și Brin nu au început la cel mai bun start. În timp ce echipa fondatoare Google încerca să găsească bazele paginilor și algoritmilor săi de rezultate, specialiștii în marketing au putut profita. Ei puteau folosi tactici „black hat”, cum ar fi umplerea cu cuvinte cheie și backlink-uri dubioase. Făceau asta pentru a-și spori clasamentul organic.
Cu toate acestea, diferitele actualizări ale algoritmului Google de-a lungul anilor au adus sancțiuni pentru astfel de tactici. Actualizările recompensau în același timp companiile de comerț electronic care se concentrează pe optimizarea website-urilor prin furnizarea de conținut informativ, util și relevant. În principiu, o ofertă de servicii SEO avantajoasă pe asta trebuie să se bazeze.
Creșterea și dezvoltarea App Store
Internetul a devenit rapid o constantă în viața multor oameni. Atențiile s-au îndreptat spre dezvoltarea tehnologiilor mobile. Un domeniu cheie de concentrare a fost modul în care aplicațiile mobile ar putea juca un rol important în dezvoltarea companiilor B2C.
Anii 90 și începutul anilor 2000, unde software-ul de pe dispozitivele mobile a fost limitat la aplicații de bază, dezvoltate de producători, cum ar fi calculatoare, calendare și jocuri, 2007 și 2008 au cunoscut o creștere a dezvoltării aplicațiilor mobile.
Odată cu lansarea Apple Store App și Android App Store (acum magazinul Google Play), companiile de tehnologie s-au grăbit să își vadă produsele și serviciile pe aceste noi platforme. Cu peste 100 de milioane de descărcări în primele 60 de zile de App Store, companiile de comerț electronic care se bazaseră anterior pe website-ul lor aveau un canal complet nou prin care să ajungă la publicul lor.
Latura întunecată a comerțului electronic
Pentru fiecare exemplu de nouă tehnologie revoluționară care schimbă lumea vine un număr infinit mai mare de oameni sau organizații care vor încerca să o exploateze. Și comerțul electronic nu face excepție.
Întrebați orice pasionat de istorie despre Drumul Mătăsii. Mai mult ca sigur, vă vor spune despre vechea rută comercială care curge din Marea Mediterană prin Europa, Orientul Mijlociu și Asia. Ea a servit ca o cale către bogății pentru comercianții din întreaga lume.
Dar, deși este imposibil să atribuiți o singură persoană formării acelui Drum al Mătăsii, Drumul Mătăsii de astăzi poate fi urmărit înapoi la un singur om. Ross Ulbricht. Este mai cunoscut sub numele de pseudonim de pe internet, Dread Pirate Roberts.
The Silk Road
În februarie 2011, Ulbricht a lansat The Silk Road. Reprezintă o piață neagră online specializată în vânzarea și cumpărarea de produse și servicii ilicite, variind de la droguri de clasă A până la arme și arme de închiriat. Website-ul era un serviciu ascuns Tor. Însemna că era invizibil pentru motoarele de căutare, cum ar fi Google, și proaspăt lansatul descendent Microsoft al MSN, Bing.
Acesta a garantat anonimatul complet utilizatorilor care rulează software criptografic pentru a-și accesa piața, utilizând plăți fără urmărire și noua monedă digitală introdusă, Bitcoin.
Și a înregistrat o cantitate incredibilă de succes.
În pofida încercărilor constante ale DEA, FBI și Homeland Security, printre altele, de a elimina website-ul, abia după ce Ulbricht a fost urmărit și arestat în octombrie 2013, amploarea operațiunii a fost pe deplin realizată. În puțin peste doi ani, Silk Road a înregistrat tranzacții ilegale în valoare de peste 1 miliard de dolari.
O schimbare de focalizare
În timp ce unii căutau modalități de a exploata internetul, totuși, farurile strălucitoare ale comerțului electronic, eBay și Amazon, deveniseră uriașe. Mai mult, numărul companiilor B2C care au ajuns să se bazeze pe comerțul electronic a crescut la niveluri pe care nimeni nu le-ar fi putut prezice. În același timp, inovația în sectorul comerțului electronic a început să se concentreze asupra tehnologiilor de plată.
La sfârșitul anilor 2000, numărul furnizorilor de soluții de plată a crescut. A deschis comerțul electronic nu doar companiilor uriașe cu cifre de afaceri mari, ci și întreprinderilor mici. Comercianților unici și inventatorilor.
Și odată cu lansarea website-urilor de crowdfunding precum Indiegogo și Kickstarter în 2007 și, respectiv, în 2009, acestor tipuri de companii li s-a oferit și mai mult acces la o bază instantanee de clienți. Le-a permis să introducă, să comercializeze și să vândă produsul chiar înainte ca acesta să fie creat.
Platforme precum Shopify și Veeqo oferă, de asemenea, proprietarilor de întreprinderi mici o platformă ușoară, rapidă și fiabilă. Aceștia își pot începe și a-și desfășura activitatea de comerț electronic eficient. În cele din urmă, noile soluții de plată, inclusiv Square și Stripe, au permis antreprenorilor fără experiență prealabilă în comerțul electronic să vândă eficient și fără probleme online.
Gând final
Nu există nicio îndoială că, comerțul electronic a avut o plimbare interesantă. A fost modelat de provocările cu care s-a confruntat.
Dar, încă de la începuturi, noile tehnologii stabilesc condițiile de concurență între vânzătorii cu amănuntul, internaționalii uriași și întreprinderile mici independente. Practic, îi permite oricărui antreprenor aspirant în comerțul electronic să prospere într-un mediu extrem de competitiv.
